PARTEA A II-A
Se povesteste ca Zamfira isi tinea carciuma cu sarguinta si intelepciune, prepara in continuare bauturi aromate, pe care le servea calatorilor care ii treceau pragul si toate erau bune si frumoase. La o vreme insa, se inmultira zvonurile despre haiducii si banditii la drumul mare, care tineau mortis sa prade mai pe toata lumea, nu doar pe boierii putrezi de bogati si vanzatori de tara si de neam. Totusi, Zamfira nu gasea prilej de ingrijorare – caci, isi zicea ea, oamenii de prin partea locului, ca si dansii, abia aveau de-ale gurii si dupa ce sa bea o cana de apa, cat despre bogatii, nici pomeneala.
Spune povestea mai departe, ca intr-o seara, s-a aratat peste culmea magurei, un drumet cam straniu. Avea straiele jerpelite si rasufla din greu, ca dupa o goana zdravana. Zamfira, care se afla in ingraditura carciumii, ii dadea binete si il pofti inautru, cat sa se mai intremeze oleaca, cu o strachina de tochitura, proaspata gatita si o gura de rachie zdravana din butoaiele sale. Drumetul o privi chioras, apoi lucru curios, arunca o privire ampla de jur imprejur. Imediat dupa aceea, cazuse in genunchi si incepuse a se ruga de Zamfira sa il ajute, caci iata, lupii il incoltisera pe el si pe tovarasul sau de drum. Scapasera cu viata, dar celalalt, grav ranit de un lup, se afla inca acolo, jos, la poalele magurei. Avea asadar, trebuinta de un brat de ajutor, ca sa-l urce si pe acesta pana la carciuma.
Saritoare, asa cum era de cand se stia, Zamfira se invoi pe data si fara a mai lua altceva cu dansa – nici macar un cutit sau un baltag – porni sa coboare magura, alaturi de drumetul zdrentaros. Inima ii spunea, vezi bine, ca ceva era putred la mijloc, insa nici nu putea trece peste un strigat de ajutor – caci stia bine ca “dar din dar se face”. La poalele magurii, chiar acolo unde padurea incepea a se preschimba de-a binelea in codru, se oprira, iar Zamfira privi de jur imprejur, caci nu zarea nici tipenie de drumet cazut. Intorcandu-se nedumerita spre cel ce ii ceruse ajutorul, intalni doar pumnul noduros al acestuia care o dobori la pamant dintr-o lovitura, scurta si seaca. Fara cunostiinta, nici nu simti cum haiducul o apuca de picioare si o taraste la adapostul copacilor inalti si desi.
Citeste PARTEA A III-A AICI