Din adâncurile neștiute ale nopții, când umbrele dansează și focurile mocnesc în beznă, chem spiritele uitate, acele suflete ce au cunoscut întunericul și lumina deopotrivă. În văzduhul Măgurii, sub mantia stelelor ce veghează pământul, ridic glasul meu în ecou și cer ca norocul să mă învăluie, ca un vârtej nesfârșit al destinului.

Cu mătrăguna neagră, ruptă din pământul aspru și veninul picurat de la colțurile întunericului, îmi scriu soarta pe cerul nopții. Fie ca puterea din vremuri de demult să-mi fie înfiptă în inimă, iar norocul să curgă prin mine ca râul cel vechi și nesfârșit.

Să nu-mi fie vrăjmașii o povară, să fie legat de mine norocul, ca lanțul de aur al regilor căzuți. În fiecare bătaie de inimă, chem puterea, iar în fiecare respirație, chem norocul! Să fie împletite destinul și soarta, într-o singură sfoară a norocului nesfârșit.

Luna să-mi fie martoră, stelele să-mi fie aliat! Din rădăcini de timp uitat și freamătul pădurii, înfig acest destin în inima timpului, ca să fie al meu, să fie nesfârșit! Fiecare pas al meu să fie ușor, fiecare cale să fie deschisă, iar norocul să îmi fie sabie și scut.

Sufletele ce dorm în văi și păduri, ascultați șoaptele mele! Strângeți norocul din aer, din pământ și din foc, și dați-l în mâna mea, ca să fie al meu, să fie cu mine în orice vreme. Astfel încâlcesc firele lumii și trag norocul de partea mea, sub jurământul nopții pe Măgura cea neclintită!

In tenebris noctis, ubi omnes luces extinguuntur, et umbra terram occupat,
Potentiam incognitorum invoco, fortunam ex abysso oblitorum evocans.
Sub claritate lunae plenae, in Magura tempore celata,
Surgit Zamfira, domina noctium, magiae, et arcanorum indefinitarum.
Radices temporum antiquis rapio, et venenum umbrae in vires meas infundo.
Felicitas, flue in me sicut flumen aeternum; potestas, in cor meum immittatur.
Ut hostes mei nihil sint, fortuna mea ad me alligetur,
Ut catena regum antiquorum. In singulis cordis pulsibus, potentiam evoco,
In singulis respirationibus, felicitatem invoco!
Destinatio et fatum, una vincula fortunae infinitarum sint.
Luna sit testis, stellae socii! Ex radicibus temporis obliti et murmure silvarum,
Hunc fati nodum in temporis corde infigo,
Ut mihi sit, ut perpetuum sit! Omnis via mea aperta sit,
Fortuna sit gladius et scutum meum.
Animae quae in vallibus et silvis dormiunt, sibilos meos audite!
Fortunam e caelo, e terra et e igne colligite, et in manum meam tradite,
Ut mihi sit, ut mecum in omni tempore sit. Sic filis mundi implicatis,
Et fortunam in partem meam traho, sub iuramento noctis in Magura inconcussa.